Iulian

Cronica unui UltraMaraton

”E 05.20 dimineata si ne pregatim sa pornim…e inca noapte si aerul e rece…

Doi tipi trec rapid pe langa noi si ne privesc ciudat ‘’ce o fi cu astia aici la 5 dimineata?’’ par a spune.. Suntem 3 nebuni ce fac niste miscari rapide, plus inca unul pe bicicleta, si inca 3 persoane, 2 fete, un baiat si 2 aparate de fotografiat.

Ne luam la revedere in graba si pornim in noapte.

Eu sunt trezit de la 3 fix si acum incepe sa-mi fie putin foame.

Langa mine sta Vlad, ”vulpoi batran” si cel care m-a ispirat sa fac aceasta cursa nebuneasca (el a facut in mai-iunie) acest traseu (Bucuresti-Urlati) de unul singur si Bogdan, un tip pe care l-am cunoscut in aceasta dimineata si care zambeste si are o fata de om bun.

In spatele nostru sta Fane, pe bicicleta. Nu stim ce sa spunem decat ca va fi o cursa lunga si orice se poate intampla.

Asa ca nu spunem nimic!”

Povestea completa si cele 3o de zile de dinainte de 26 Septembrie, in materialul ce poate fi descarcat de AICI, sau click pe poza de mai jos

Untitled1

Anunțuri

Guest post – Cu zambete sincere!

1. Ieri am vazut un om fericit! Am zambit… fericirea arata altfel decat mi-o imaginam eu…

Traim intr-o lume a vitezei, oamenii uita sa se bucure de prezent si se grabesc spre viitor. Isi fac griji inutile pentru lucruri care probabil nu o sa se intample niciodata.

Acum ceva vreme m-am angajat intr-un domeniu mai select, unde oamenii trebuie sa fie eleganti, sobrii, sa impuna respect. Intr-adevar echipa din care fac eu parte este formata din oameni tineri care rad mai des, insa majoritatea oamenilor de aici zambesc rar sau fortat.

Si va spuneam totusi ca am vazut fericirea intr-o altfel de forma decat cea pe care mi-o imaginam eu. In mintea mea de corporatista care niciodata nu are suficient timp sa se aranjeze, fericirea inseamna tinerete, siguranta, incredere, frumusete, suplete, sarm, moda, iubire, relatii implinite.Live-now-1024x1024

Totusi fericirea o vedeam de multa vreme la o colega de-a mea care nu se incadra in descrierea de mai sus. Nu intelegeam de unde vine atata pace si fericire si cum putea emana atata liniste si calm. Femeia aceasta era trecuta de 40 de ani, era durdulie, nu avea verigheta, desi stiam ca are o fetita de care povestea cu drag. Avea ce-i drept un job respectabil, totusi la noi se faceau restructurari masive, iar ea… ea era linistita.

Noi, cei pana in 35 de ani, ne vaitam unul la altul, mancam repede in pauza de masa pentru a ne intoarce repede la birou ca sa muncim mult, sa ne remarce cineva si sa nu ne dea afara. Nu observam soarele de afara, nu ne bucuram ca avem ce manca, nu auzeam muzica din cantina. Urcam ursuzi in lift si ne grabeam la birou. Nu stiam sa fredonam muzica pt ca nu ascultam muzica, doar auzeam muzica uneori.

Femeia aceasta manca singura, lucru pe care eu il urasc. Cobora la cantina si saluta pe toata lumea, chelnerii o cunosteau si o placeau. Ii faceau cu drag portia.

O observam din coltul in care iesisem cu colegii mei la o cafea, de fapt ca sa ne plangem. Zambea in timp ce comanda, dar nu fals, zambea cu adevarat. Punea intrebari despre mancare cu calm. Batea din picior pentru ca simtea ritmul muzicii. A ales sa isi cumpere o salata, a trecut la alt stand. In timp ce i se pregatea salata a inceput sa danseze… sa se roteasca… poate unii credeau ca e nebuna, eu nu credeam asta. Eu credeam ca e curajoasa si ca se iubeste pe ea insasi suficient cat sa isi permita sa faca ceea ce simte, ceea ce are nevoie. Nici chelnarii nu o priveau ciudat, le anima atmosfera incordata de prea multe comenzi primite de la prea multi oameni pusnici. Raspandea fericire.

Zi schimbata 🙂

–––––––––––––––

2. Ma intorceam de la un interviu… Eram putin nervoasa pentru ca exact cand iesisem de acolo, imi venisera alte idei si alte raspunsuri si chiar imi doream job-ul acela si nu intelegeam de ce nu ma pot concentra asa incat sa dau raspunsurile potrivite. Trecusem pe langa parcul Herastrau in care parca nu ma plimbasem niciodata la ora 12 ziua si mi se pareau fascinanti oamenii care isi permiteau sa stea la ora aceea pe banca si sa citeasca, cu alte cuvinte, eram frustrata.

Cobor repede la metrou si cumpar un bilet, bineinteles cu “buna ziua” si “Multumesc” pentru ca sunt obsedata de politete si mi-aduc aminte ca i-am promis colegei mele ca ma intorc cu ceva bun.

Opresc la un chiosc si cer cu voce tare “Buna ziua, 3 pricomigdale, va rog!’’

smile-is-shortest-distance-1920x1200Femeia din spatele ghiseului isi impacheteaza tacticos cutiile cu medicamente pe care tocmai le luase si imi striga “Un minut, va rog”… Nu observasem ca biata femeie probabil era in pauza, era 12… Ma intampina cu “Buna ziua, asa imi plac mie oamenii hotarati cum sunteti dumneavostra. Va pun 3, da? Sunt foarte bune”.

Zambesc politicos. Imi da restul “Sa stiti ca aici la Aviatorilor se cumpara foarte multe pricomigdale, am mai fost si la Victoriei, dar acolo nu vindeam asa, oamenii cereau altceva. Pofta buna! O zi frumoasa va doresc!”. Femeia aceasta pe care tocmai o deranjasem si cerusem trei amarate de pricomigdale, nu numai ca ma servise politicos, dar ii si facuse placere sa vorbeasca cu mine. Zambea sincer si ochii ei albastrii imi aminteau de bunica mea, se vedea ca e un om blajin. I-am multumit si i-am urat week-end placut si mi-am vazut de drum.

In mintea mea ma intrebam oare cum reusea sa fie asa senina. Avea un job mediocru, o sanatate subreda, poate avea o viata personala atat de implinita incat sa uite de greutatile celelalte?

Zi schimbata 🙂

–––––––––––––

3. Ora 16:00… La supermarketul de langa noi exista niste bombonele de ciocolata cu cocos, destul de ieftine pe care le mancam noi la pranz. Am tras la sorti si am picat eu sa ma duc sa cumpar. M-am dus, am smuls repede 2 punghi si m-am grabit la casa de marcat. Era acolo un baietel la vreo 20 de ani, nici foarte frumos, nici foarte urat, plin de cosuri si usor sasait. Mi-a zambit “Buna ziua! Bine ati mai venit pe la noi, 3 lei 70”. Cum de ma recunoscuse? De unde stia ca mai venisem. Nu am zis nimic, i-am intins banii, nu aveam chef sa zambesc. “Week-end placut va doresc! Buna ziua”. Desi avea 20 de ani, atitudinea lui m-a fortat sa il respect, sa ii vorbesc si eu cu dumneavoastra “Week-end frumos sa aveti si dumneavoastra. Buna ziua!’’  

Vad tot mai putine zambete sincere, asa incat atunci cand vad unul adevarat, mi se pare un eveniment. Totusi oamenii acestia care au invatat sa se bucure din lucruri normale, sa aprecieze ceea ce au si sa fie fericiti in prezent cu ce au, sa faca tot ce pot cu ceea ce au, acesti oameni sunt speranta…

Zi schimbata 🙂

Bucurii Simple

daily-run-quotes-1

Am detaliat povestea primului meu maraton și cum am ajuns, dintr-o persoană ce fuma un pachet de țigări pe zi, să termin un maraton, aici

Poate ați citit-o, poate nu. Poate ați rezonat cu mine sau v-ați gândit că asta nu are absolut nici o legătura cu voi.

Așa este. Nu are 🙂 .

Are legătură cu mine și cu viața mea, dar au fost persoane care mi-au spus după, că au fost ”inspirate” să facă lucruri și ”să nu mă opresc”, pentru că nici ele nu se vor opri.

Recunosc, e onorat, dar vreau să vă fac o mărturisire. Terminarea maratonului a fost o probă. O probă pe care am dat-o pentru mine. Am realizat târziu că singura persoană în fața căreia trebuie să dau din când în când probe, este în oglindă, sunt EU. Am vrut să-mi demonstrez că pot face asta. A fost o cursă egoistă, individualistă, în care am ”luptat” eu cu mine. 

Cred că există cel putin 2 feluri de a face lucrurile:

  • primul mod, din faptul că nu vrei să ajungi într-o anumită situație, sau să ieși din situația respectivă,  vrei să eviți ceva, (de ex: trebuie să alergi pt că vrei să slăbești, așa spune medicul, prietenii, etc, deși urăști să faci asta și îți dorești să se termine cât mai repede de fiecare dată), sau,
  • pentru că îți place cu adevărat să faci lucrul respectiv, în exemplul nostru – să alergi, și starea pe care o ai dupa ce ai terminat, nu se compară cu nimic.

Care să fie legătura cu poza de la începutul acestui articol?

Păi e simplu: am realizat că sunt în situația a doua, că îmi place să alerg, chiar dacă la început am fost în prima, și îmi doream să ies din confortul nefiresc în care mă aflam.

Dar pe 26 Septembrie nu mai e vorba despre mine si despre ceva ce vreau să-mi demostrez mie.

Dean Karnazes spune: „Dacă vrei să alergi, aleargă un km. Dacă vrei o experiență de viață, aleargă un maraton. Dar dacă vrei să vorbești cu Dumnezeu, atunci aleargă un ultramaraton.”

Când am auzit de povestea Centrului Sfântul Stelian de la Urlați, mi-am spus că dacă o să alerg vreodată un ultra, mi-ar plăcea să o fac pentru ei.11217802_889376874449906_5886349249138691766_n

Iată că Fundația Comunitară Prahova va transforma ideea asta în realitate. Nu singuri, ci împreună cu Fundația Principesa Margareta și Raiffeisen Bank., la un ultra-maraton care va îmbina bucuria alergării cu bucuria ajutorului.

Eu am ales cursa cea mai lungă și știu că nu-mi va fi deloc ușor. Nu știu dacă voi termina 100 de km, dar voi face tot ce ține de mine, ca să nu mă opresc decât atunci când nu mai merge mai mult 🙂

11904657_10206542922085133_8692605426311397677_n (1)

Este pentru prima dată când sunt fundraiser, prin alergare; și ca lucrurile să fie cum trebuie, avem și cont pe GalantOM, cea mai bună platformă pentru așa ceva.

Se poate alerga 10, 21, 42 sau 100 de km,  sau cât poate fiecare. Sau se poate dona, indiferent de sumă.

Vă asigur că fiecare sumă, va ajunge la copiii de la Urlați.

Evenimentul nostru este aici. Pagina Fundației Comunitare.

Pagina mea este aici. Până acum, au pagini de donații și Cristi, Mădălina, Alin și Vlad.

Site-ul oficial al evenimentului aici, iar pe Facebook, suntem aici.

Până acum, am reușit, cu ajutorul vostru, să strângem 1750 RON, din 8 donații și vă MULȚUMESC foarte mult.c5f41a51de40416fab72e1ecf7b33f37

Vă las la final să citiți cuvintele Preotului Manuel, cel care se ocupă de Centrul din Urlați și ale prietenului meu Alin

”Povestea Centrului de Zi pentru copii Sfântul Stelian a început în urmă cu 5 ani, când eu împreună cu soția mea am hotărât să adunăm în casa noastră din Urlați copiii care cerșeau o bucată de pâine la colț de stradă, să-i hrănim, să-i îmbrăcăm și încălțăm pentru a merge la școală. Erau dezbrăcați, desculți,flămânzi și timorați.Nu avea cine să-i înțeleagă, să-i asculte, să-i iubească. Unii nu aveau părinți fiind crescuți doar de bunicii bolnavi și neputincioși, altii fugeau de acasă din cauza sărăciei, certurilor dintre părinți și alte neajunsuri sociale. La început, eu împreună cu soția mea nu am avut nici un ban pentru a-i ajuta decât un card de credit personal și multă dragoste. Am achiziționat aragaz, frigider, veselă pentru 30 de copii, soția mea a absolvit cursurile de bucătar pentru a avea autorizație să gătească și așa am început. Mergeam la diferiți agenți economici din zonă pentru a obține sprijin. Nu întotdeauna eram primit cu brațele deschise însă faptul că acești copii nu mai erau pe stradă cerșind îmi dădea putere. Preferam să cer eu în locul lor.”

”Aveti două variante: fie să vă înscrieți la una dintre curse și să alergați împreună cu noi, fie să ne susțineți făcând donații. Nu există o sumă minimă sau maximă.  Contează doar gestul. Există totuși și o a treia variantă: aceea să nu vă implicați, iar dacă o alegeți pe aceasta, vă anunț că tocmai ați pierdut fără motiv un minut din viața voastră citind acest mesaj.

Ar fi trebuit în acest comentariu să scriu câte ceva despre mine, de ce alerg, de când alerg, etc, dar mi-am dat seama că nu eu sunt important, pentru că, în cele din urmă, faptele vorbesc mai tare decât orice cuvânt. Dacă nu poți alerga și nici nu poți dona, măcar susține-ne cu un share, așa vei face folositor minutul de care vorbeam anterior.

Să auzim numai de bine!”

 

Pentru de dimineata, si nu numai!

Era cu putin timp in urma o reclama asa, nu? …

Un tip care dorea niste carne, sau asa ceva, pentru ”de dimineata”, nu ”pentru dimineata”..hmm

Idee buna, executie nu la fel.

In fine, nu despre asta vreau sa scriu astazi ci despre poza de mai jos.

Pentru ca am vazut niste preturi exagerate la mix-urile de seminte/fructe uscate, am zis sa incerc sa-mi fac unul singur.

poz

Urcata pe Facebook, i-a determinat pe prietenii mei sa ma intrebe ce se afla acolo. de unde si cat am dat pe continutul acestor caserole.

Pai, avem asa: caju crud, alune, seminte crude de floarea soarelui, merisor, amestec de fructe goji, merisor si stafide

Sa le luam pe rand, incet , ca pe o alergare lunga 🙂

Caju crud – de la ALESTO FINE  – 200g  –  de la LIDL  – 10 RON 20150907_151934

Alune prajite500g – Marca LIDL  – 6.99 RON 

20150907_151824

Seminte crude de floarea soarelui500g  – Orlando’s – BILLA5,99 RON

20150907_151905

Merisor200g – Alesto LIDL7,99 RON

20150907_152019

Amestec de fructe goji, merisor si stafide200g –  Bis-Nis Traiding  – BILLA – 5.99 RON

20150907_152108

Le-am amestecat si mi-au iesit 2 caserole (fiecare de 500 de grame) aproape pline , la un total de 37 de RON.

Nu stiu cat sunt de sanatoase sunt, dar sunt foarte gustoase, si imi dau multa energie pentru alergarile de dimineata.

Le voi folosi si in ziua Ultra-maratonului!

Astept pareri/sugestii/reclamatii 🙂

20150907_15260120150907_15245920150907_152512

 

 

 

 

Daca ești ”fericit” cu țigara ta, nu citi asta!

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe acest blog, dar acum cred că este un moment potrivit să revin aici.

De ce?

Pentru că astăzi scriu despre ceva ce vreau să împartășesc cu tine, cel/cea care citește aceste rânduri, din mai multe motive:

– în ultimii ani am participat la foarte multe evenimente/conferințe, 

– am cunoscut și am dezvoltat multe proiecte alături de personalități importante din România,

– am ajutat mulți oameni să înceapă să-și creeze propria afacere și să-și schimbe viața.

Dar, ce urmează să povestesc e din alta zona, din aceea a reușitelor personale ce pot inspira și motiva, sau măcar pot pune pe gânduri, în cel mai direct mod cu putință.

13 ani! Zi de zi! Aceasta este perioada în care am fumat. 2o de țigări in fiecare zi.

Am încercat la un moment dat să fac un calcul al banilor cheltuiți pe țigări, dar am renunțat când am realizat că era vorba de o sumă care ar fi putut fi cheltuită în multe alte moduri.

Când ești prins în capcana aceasta, e foarte greu să aduci argumente pentru a renunța cu adevarat.

Începuturile.feat19_vri_running_smoking_500

În 2013 am început să alerg.

Aveam 33 de ani și niciodată până atunci nu am perceput sportul, și mai ales alergatul, ca pe o activitate potrivită mie.

Cum am început? Așa cum încep toti cei care alearga. De la foarte puțin. Prima data cand am mers pe pista de atletism, mi-am spus in sinea mea ”Cât poate să fie de greu?” Și a fost greu, foarte greu!

Prima tura de pistă mi s-a părut că nu se mai termina și în acea prima zi, mi-am propus să fac 2 ture. Le-am făcut cu greu și am fost ”fericit” ca le-am terminat.

Fericirea mi-a trecut repede pentru că am aflat că pista respectivă are 200 m, nu 400, așa cum știam eu inițial.

400 de m – aceasta a fost prima distanță alergată, mearsă, parcursă. (puteau fi la fel de bine 40 de metri sau 4 metri)

Dar am continuat să fumez…iar când alergi și fumezi, lucrurile nu sunt simple deloc.

A doua oară a fost la fel de greu. Mi-am propus 500 de metri, apoi 600, apoi 800. Când am atins primul km am simțit o bucurie ce nu poate fi exprimată în cuvinte. La acel moment m-am gândit că aș putea să încerc să alerg și mai mult.

Apoi, m-am gândit cum ar fi să alerg 5 Km – ”Sigur sunt oameni care fac asta, nu știu cum, dar o fac”. Așa că la limita de 5 km a apărut gândul nebunesc că aș putea într-o zi să alerg 10 km.

I-am alergat, dar am continuat să fumez. De la un moment dat, mi-a fost clar că, aceste lucruri nu mai pot continua împreună.

Alergatul începea să-mi placă, poate și pentru faptul că începeam să ma ”pricep”, adică teoria celor 10.000 de ore care te transformă în expert, intra în funcțiune, dar ”în fumat” eram de mult expert.

Am reușit să renunț la țigări de la momentul la care am reușit sa alerg distanțe de peste 20 de km și cănd mental mi-am propus să-mi concentrez atenția pe una dintre cele 2 ,,activități”. Deși inițial am alergat și fumat, am realizat că-mi supun corpul unui calvar de fiecare dată când, dupa o cursă mai lungă, îmi aprindeam o țigară.

Nu știu să dau sfaturi și sunt sigur că ce funcționează pentru cineva, poate să nu aibă absolut nici un efect pentru altcineva.

Pentru fiecare dintre noi, fericirea înseamnă altceva. Pentru mine, aparența fericirii era dată uneori și de țigara aprinsă de foarte multe degeaba, în acești ani.

Ce știu însă, este că:

– dacă îți place fie să alergi, fie să fumezi, încearcă să nu le faci pe amândouă în aceeași perioadă;

dacă ai început să alergi, nu te opri, oricat de putin alergi acum; toti am inceput asa, putin cate putin; indiferent de ce spun cei din jurul tău și mai ales de ce spune ”vocea aia din capul tău”;

– în cazul meu, motivația externă a coincis cu cea internă și am ales provocarea de a mări distanțele alergate și de a renunța la țigări concomitent cu prima răceală mai serioasă;

atăt timp cât faci un lucru din plăcere, și nu de nevoie (sau pentru ca așa îți spun cei din jur) te vei dezvolta și vei simți singur dacă acel lucru este potrivit sau nu, pentru tine.

Mi-am imaginat că, la un moment dat, o sa fiu în stare să alerg distanța unui maraton – 42 de km – și, pe 30 Mai 2015, (dupa alte 2 curse în aceeași lună – 3 MaiWings for life 23 de km și 17 Mai – Bucharest International Half-Marathon21 de km) am alergat pentru prima dată în cadrul 100 for Children Ultra Marathon45 de km.

Da, 45 de km! Eu, cel care a alergat 400 de m prima dată.

În următorul post, am să descriu puțin experiența acestei curse unice pentru mine și una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.

Raspund la orice întrebare legată de acest articol, dacă îmi lași un comentariu mai jos.

Mulțumesc.

Pașii către afacerea ta!

Numele meu este Iulian Șerban și îți mulțumesc că acorzi timp citirii acestor rânduri.

Timp de mai bine de trei ani, am participat la multe evenimente, workshopuri, seminarii, traininguri atât ca spectator, cât și ca invitat/speaker.

Am organizat o serie de evenimente, alături de oameni excelenți și le mulțumesc tuturor pentru încredere.

A venit momentul să fac și un workshop pe care să îl susțin singur, și, în urma răspunsurilor primite, acesta va fi despre pașii deschiderii propriei tale afaceri și despre cum branding-ul personal și comunicarea, ajuta afacerea ta.


Nu vreau să te învăț nimic! Sunt sigur ca doar tu poți face alegerile cele mai bune pentru tine!

Am asistat la deschiderea a mai mult de 35 de companii și am ajutat oamenii să-și transforme o idee într-un plan concret de business, pe care apoi să îl pună în practică.

Așadar, daca simți că acest workshop îți este util, te invit să citești în continuare rândurile de mai jos.

De curând, am închiriat un spațiu în Ploiești și aș vrea să ne vedem acolo pentru acest prim workshop.

Trebuie să-ți mărturisesc că mie îmi place să vorbesc mult și îmi plac oamenii, așa că mi-am permis să acord fiecărui participant, timp suficient, pentru a pleca cu lucruri concrete de la această întâlnire.

Așadar:
– Data – 12 Iulie 2014 – Sâmbătă, nu întâmplător, pentru că, în timpul saptămânii, nu am fi reușit să stăm atât timp împreună;

– Durata – Începem la ora 10.00 și avem 2 sesiuni: 10.00 – 13.00, apoi o pauza de masa de 1 ora (13.00 -14.00) și continuam de la 14.00 până la 17.00 – când o să vorbim concret pe ideile de afaceri ale celor prezenți. Poate părea mult, cei care mă cunosc știu că pot acoperi singur aceste ore, dar nu va fi cazul, pentru că e important să discutăm cu toții.

– Numărul de participanți – 12 persoane maxim

– Locația – Sala se află pe Strada I.L.Caragiale, nr.33, în Ploiești – ca reper este in apropierea Tres Olivos (cel din centru) – o sa găsiti exact și harta.

– Prețul acestui workshop este de 40 de lei și înscrierea se face aici http://bit.ly/1lUFzjN 

Despre plată, trimit informații după înscriere.

Ce o să pregătesc eu:

– Care sunt pașii concreți pe care i-am parcurs eu și majoritatea clienților pentru care am lucrat pentru deschiderea unei afaceri, și ce ar trebui să faci tu în acest sens;
– Cum să-ți folosești abilitățile native pentru a crea un brand puternic;
– Cum comunici despre afacerea ta, încă de la început;

Ce vreau să pregătești tu:

– O idee despre care crezi că poate fi afacerea ta, pe care să o discutăm împreună;
– Cât mai multe întrebări concrete care să te ajute să-ți clarifici toate aspectele de la începutul unei afaceri.

Despre mine, poti citi mai multe informații aici –http://bit.ly/1uD1k8r, daca simți că asta contează pentru tine.

Fie că ne vedem sau nu pe 12 Iulie, îți multumesc că ai avut răbdare să citești aceste rânduri.

Poate ști pe cineva căruia i-ar prinde bine să participe, așa că poți împărtășii detaliile acestui workshop.

Îți mulțumesc!

Se cauta 3 start-up-uri din zona Muntenia!

Startup-urile din Regiunea Muntenia se pot înscrie în competiția cu premii în valoare de 300.000 de lei pentru demararea unei afaceri.

Cea de-a șasea conferință dintre cele opt din cadrul proiectului Antreprenor 2.0 va fi organizată la Ploiești, în data de 11 iunie 2013, la Hotel Central, sala Polivalentă, începând cu ora 8:30. Participarea la program e gratuită, înscrierile se fac folosind formularul de înregistrare.

Marius Ghenea, antreprenor de succes și business angel, Péter Barta, CEO FPP și business angel, reprezentanți ai Microsoft România și antreprenori  locali vor lua parte la conferința regională și îi vor învăța pe participanți cum să-și valideze ideile de afaceri sau cum să folosească instrumentele online în dezvoltarea afacerii.

Antreprenor 2.0 este un proiect implementat de Fundația Post-Privatizare și partenerii săi și presupune organizarea unor conferințe regionale în marile orașe, urmate de sesiuni de workshop și consultanță one-to-one în urma cărora să se găsească 24 de afaceri care să primească sprijin financiar în valoare de 300.000 de lei (12.500 lei pentru fiecare startup)

Etapele pe care doritorii trebuie să le parcurgă sunt simple: trebuie să-și înscrie idea de afacere sau afacerea recent pornită în formularul de înregistrare și să participe la conferința regională; la finalul conferinței un juriu format din antreprenori consacrați va alege în baza formularului de înscriere 50 de idei care vor trece în următoarea etapă a proiectului – sesiunile de workshopuri.

La terminarea workshopurilor doar 20 de participanți cu cele mai bune idei vor trece în următoarea fază – sesiunea de mentorat one-to-one, unde timp de 3 săptămâni, alături de consultanții din program, vor fi ajutați să-și demareze afacerile și să își construiască o strategie de dezvoltare. Afacerea demarată și strategia de dezvoltare finalizată vor fi analizate de un juriu format din antreprenori, consultanți și oameni de afaceri.

După analiza, 3 startup-uri vor fi alese să primească sprijin financiar. Scenariul este același pentru toate cele opt orașe, astfel că la final 24 de startupuri vor primi premii în valoare totală de 300.000 de lei.

“Faptul că la finalul acestui program vor fi 24 de idei care vor fi premiate sunt convins că va declanșa spiritul de competiție din fiecare aplicant și își va dori să performeze, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure și să ducă la un concurs echilibrat, cu proiecte de foarte bună calitate care vor face ca deciziile mentorilor să fie dificil de luat”, este de parere Péter Barta CEO FPP și mentor în cadrul Antreprenor 2.0.

„Antreprenor 2.0”, ID 49068, este un proiect cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investește în Oameni!, și implementat de Fundația Post Privatizare în parteneriat cu Impact Net Business SRL, Inovativ Consult SRL, Underclick.ro SRL. Este destinat exclusiv cetățenilor români, cu vârsta minimă de 18 ani; nu pot participa cei care au făcut parte din grupul țintă al altor proiecte implementate de Fundația Post-Privatizare, adică, « Promovarea antreprenoriatului în domeniul industriilor creative », ID 61490 sau « Investitori în oameni – parteneriat transnațional pentru creșterea interesului angajatorilor în dezvoltarea resurselor umane și pentru creșterea responsabilității sociale a întreprinderilor », ID 62471.

Pentru informații suplimentare puteți contacta:

Fundația Post-Privatizare

www.postprivatizare.ro

Tel: 0372 714 555

Fax: 0372 714 554

Persoană de contact:

Carmen Prosan

0725. 206. 302

prosan.c@postprivatizare.ro