Din alte locuri


Post scris pe repede inainte, in drumul meu zilnic cu trenul spre Bucuresti..

Domnul Dan mi-a spus ca e “musai” sa impartesesc din amintirile mele din concediu..si daca e “musai”.. cu placere 🙂 ..deasemenea, am promis prietenei Camelia ganduri de acolo.. 
In perioada scurta (si plina), desi multi ar spune ca “aproape trei saptamani” e enorm..am vazut o particica din Germania (Ungaria si Austria doar de pe autostrada si opriri scurte pt masa si altele ..) si o parte mare din minunea asta de tara..

Drumul Ploiesti-Timisoara este sensibil comparabil cu drumul Ungaria- Austria –Germania (aproape de granita cu Franta) ca timp, dar execrabil ca si calitate..
O poteca sinistra (pentru ca asta nu va fi niciodata Drum National), pe care zilnic se incapataneaza sa mearga TIR-uri, autocare pline, camioane, autoturisme obisnuite, limuzine de imbuibati laolalta cu tractoare, carute, caini, biciclisti, da in Ungaria intr-un drum normal, ce pare de pe alta planeta..benzi, circulatie aerisita, nu gropi, nu caini, nu stres..La ei se poate, la noi nu..(nu ma mai intreb de ce..ca stim cu totii)..
Mi-as fi dorit sa parcurg drumul pana acolo in masina personala, dar pentru ca eram doar eu si un minor (si nu as fi putut conduce singur atat), am mers cu autocarul..o experinta despre care nu vreau sa-mi amintesc nimic si depre care va spun doar atat: Nu mergeti niciodata cu autocarul mai mult de 5-6 ore..in oricare directie..pentru ca oboseala, mirosul si mai ales oamenii va vor face bolnavi..in fine, incerc sa uit „exprienta” drumului si mi-amintesc ca ajuns acolo, de la 30 si multe grade la noi..am fost primit de o ploaie insistenta, furioasa si insotita de vreo 17° C..Ceva poze din Eutingen ati mai vazut pe aici si o sa mai pun..si mai adaug doar ca oraselul este coplesit de liniste, inconjurat de padure, strabatut de un rau si nemteste de curat..am avut unde sa ma odihnesc, sa respir, sa alerg, sa citesc, sa privesc cerul ..sa ascult muzica..Spre deosebire de orasele mari, in locurile astea mici, naturale, putin cosmopolite si nu foarte lovite de globalizare, parfumul tarii respective se simte altfel…Oamenii sunt „reci”, ca si vremea, dar mie lucrul asta nu mi se pare rau, dimpotriva..prefer o societate mai rece, care sa isi vada de treaba ei, curata, ordonata , cinstita, precisa, organizata decat una in care lumea e prietenoasa, interesata, barfitoare, bascaliosa, basesciana..prefer sa nu vorbesc cu nimeni pe strada decat sa fiu injurat, scuipat, umilit degeaba..Nemtii sunt nemti si au transmis stilul lor si celor asimilati acolo..de pilda am cunoscuti greci si turci ce locuiau de mult si pe care initial i-am crezut nemti..am avut parte de un episod de care o sa-mi aduc aminte mult timp si pe care o sa-l povestesc curand si aici..
Apoi am mers putine zile in batrana noastra Vama Veche (singurul loc de pe „litoralul” nostru unde pot sta mai mult de 1 ora) si apoi in jungla asta de Bucuresti..

Concediile voastre?

Anunțuri

7 comentarii

  1. De-a lungul timpului am citit mai multe carti de calatorie, impresiile unor romani sau locuitori ai acestor meleaguri, care au avut sansa sa viziteze ;ari occidentale. Daca nu ma inseala memoria, prima este a nobilului transilvan Bethlen care in jurul anului 1690/1700 a vizitat Germania, Franta, Anglia, Italia, etc.
    Au urmat apoi altii, rand pe rand, pana in sec 20 si toate aceste relatari spun, in esenta, acelasi lucru, pe care il spui si tu.
    La distante de sute de ani, aceleasi probleme, chiar daca adaptate timpurilor respective.
    Da de gandit putin chestia asta, nu?

  2. Ma flateaza comparatia ta Dan si Multumesc! ..nu am facut decat sa redau ce am simtit..
    Seara buna!

  3. Iţi spun din nou „Bine ai venit”! Deşi cred că dacă ar si să alegi, nu ai alege să te mai afli prea mult pe aici; la fel şi eu…deşi ţara mi-o iubesc.
    Am auzit cum e cu autocarul; şi tu încă o dată o confirmi prin spusele tale. Dar ştiu eu că ceva te făcea să înduri mai uşor drumul, la gândul că la capătul lui te va aştepta ce numai tu ştii: cele mai frumoase amintiri…ştii tu…acelea pe care urma să le trăieşti. Ai avut parte de o reală experienţă…aveam impresia că oamenii acolo sunt reci, dar subscriu la cele afirmate de tine…decât ca la noi…mai bine ca pe la ei!
    Frumos ai scris, Iulian! Dar să nu te opreşti…mai spune-ne!

  4. Am fost o data cu autocarul la Istanbul. Am zis ca niciodata nu ma voi mai urca in autocar. Bucuresti… Am permis din ’77 si am tot condus. Acum, sa n-aud! Chiar balamuc! In sfarsit… te-ai plimbat un pic. Cu siguranta ai avut ce vedea si ai ramas cu ceva amintiri. Bine ai revenit!

  5. Frumos rezumat…apreciez nota de optimism cu care te-ai intors,pentru ca asa cum stim amandoi au existat si anumite inconveniente!Trecand peste,spun doar ca mi-ai rascolit amintiri placute si…multumesc pentru rabdarea de care ai dat dovada pe tot parcursul drumului(tinand cont ca ma identific cu „minorul”pe care l-ai insotit)!Si cum iti scria cineva mai sus…”nu te opri,mai spune-ne!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s