Nemeritat…


În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,

Acolo v-aţi pus averea, tinereţele lastos…

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,

Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,

Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…

O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

 …… Geniul (nemeritat deloc)

ce se stingea intr-o zi de 15 iunie 1889 (n.15 ianuarie 1850)……

Anunțuri

6 comentarii

  1. Vizionarism, ai putea zice!? Nu! Dovada că unele lucruri au fost, sunt, şi continuă să fie, indiferent de orânduire. În sens de aranjare. Sau aranjament. ceea ce îi aranjează pe unii, în detrimentul altora.

    Doar o forţă supremă invocată ar putea face ordine în haos. Şi ar trebui ceva radical, extrem.
    Foc.

    Focul purificator.
    Al Purgatoriului pentru unii. Dar până să ardă acolo, sunt cei care taie şi spânzură AICI, pa Pământ!

  2. @tuturor, va multumesc pentru ganduri..pe mine versurile astea ale lui ma revolta de fiecare data…

  3. Eminescu, adica romanizat din Eminovici sau Eminoviciu. Se pare ca avea la origini radacini Ukrainene.
    Nu a fost atat de mare pe cat era. Ci l-am facut noi, romanii, sa fie mare. Se cauta un erou national, un om care sa-l punem in fata, in asa fel ca si strainii sa-l vada, ca e mare…
    A pus pe hartie in special „iubirile”…Era prea nebun, prea patimas in iubire, fapt care i-a atras si sfarsitul, ceea ce nimeni nu vrea sa vorbeasca intregul adevar.
    Ori un adevar spus pe jumatate este o minciuna intreaga.
    Tare ne place sa stim doar partea pozitiva, frumoasa, cu care putem sa ne laudam. Suntem noi atunci drepti? Corecti? Tare ne place noua romanilor sa ne minta altii…
    Sfarsitul lui Eminescu a fost unul rusinos. Bolnav veneric, plus alte boli, si alcoolic pe deasupra.
    Oare inceputul incununeaza sau sfarsitul? Biblia ne invata ca mai bun este sfarsitul omului decat inceputul lui. Pentru ca el iti arata ce caracter ai avut si destinatia lui vesnica. Un om intelept isi pune la inima acest lucru. Multe cai par bune omului, dar la urma vad ca duc la moarte.
    Cine se mai poate lauda atunci cu un afemeiat, vicios? Daca ai avea in familie un fiu, un frate, cu care sa te stie lumea, avand astfel de comportament, te-ai lauda cu el?
    Pai scrie la ziar, la revista, prin carti, cutare si cutare lucru…, ai putea zice altora. Ar valora el doi bani intr-o lume cu frica de Dumnezeu?
    Moralitatea la Eminescu era zero.
    Dupa parerea mea Nicolae Labis, daca ar fi trait tot atatia ani ca Eminescu, l-ar fi intrecut. Dar si acesta era alcoolic si a cazut pe mana comunistilor.
    Consider ca George Cosbuc, Vasile Alecsandri, erau in drept sa fie mai mari ca Eminescu. Doar ca n-au placut comunistilor, fiindca au scris mult mai mult decat Eminescu despre Dumnezeu in poeziile lor ( cenzurate ).
    De regula; niciodata cand politicienii vremilor scot in fata un oarecare lucru, sau om; sigur nu este cel mai bun cu care se lauda. Intotdeauna exista un altul mai bun, doar ca acel altul, incomodeaza clasa politica. Si ce e rau; e ca toata lumea ii crede. Pentru ca, adevarul nu este spus pe indelete si se estimeaza eronat, iar prostimea care il primeste il ia acel exemplu ca cel mai intemeiat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s