Conteaza viata unui om?


O foaie alba..ganduri si stari…oboseala si frig si un tren lent..mult prea lent. As fi vrut sa va povestesc azi despre ce am vazut in metrou, despre el, sotia , copila lor si covrigul ei si don’soara probabil corporatista, fusta ei scurta, privirile “turbate” ale tatalui asupra fustei si posesoarei, imun la strigatele copilei lui…sau despre fatuca simpla..cu privirea goala si picioare lungi, care ma amuza cu farmecele ei penibile si teatrul prost jucat in fata unui domn “bine”, la costum, casatorit si probabil si orgolios , ce o insoteste pe fata in naveta ei spre/dinspre Ploiesti…dar am sa dezvolt astea alta data..

Mi-am amintit ca exact acum un an Claudiu imi spunea ca as putea sa ma revolt si virtual, adica sa imi fac un blog..Un blog? Ce e ala blog? ..Pai ceva unde poti sa scri orice..de parca eu as avea ceva de scris, sau de parca ar conta ce am eu de scris..si pe la sfarsitul  lui aprilie 2009 am aparut „on-line”. La inceput nu stiam ce sa fac cu el si mi-am dat seama de utilitatea lui cand a aparut categoria CINE SALVEAZA O VIATA? … am cunoscut apoi OAMENI, buni, speciali, vii, cu care am interactionat si  care ma bucura des…si lucrurile usor-usor au devenit mai serioase ..intai aici, apoi pe cealalta jucarie, unde zilnic incerc (impreuna cu cateva sute de oameni) sa dezlusesc asa zisa “legislatie de business” din jurul nostru.

Titlul de azi vine de la o discutie telefonica avuta ieri cu Ionut Marcel, un tanar despre care vreau sa stiti cu totii…El are 30 de ani ..si a descoperit de curand ca viata lui e altfel ..si ca trebuie sa inceapa sa lupte ..pt viata lui..adica pentru 45.000 de franci elvetieni..sau 31.000 de euro. ..atat costa viata lui acum..tare, nu?

Ma gandeam..  oare chiar conteaza blogul asta pentru cineva, pentru Marcel si pentru cei despre care ati citit aici?  si mi-e teama sa risc un raspuns..cred ca daca nu ar fi fost blogul asta ..ar fi fost cu siguranta altele si oameni ar fi aflat si dus mai departe luptele fiecaruia cu boala ..

Povestea pardon, viata, boala, lupta lui Ionut sunt AICI, sufletul , bunatatea, teama sunt si in fiecare dintre noi.

Eu recunosc …mi-a fost teama sa nu scriu nimic si sa aflu apoi ca el nu a reusit , din cauza unor bani, sa nu castige lupta cu boala..asa ca v-am spus despre el…acum voi decideti ce faceti cu gandurile mele…

Va multumesc ca sunteti.

Ionut –  nu esti singur!

Pace.

Anunțuri

Un comentariu

  1. Nu ma pricep foarte bine la cuvinte si de-asta nici nu am un blog…desi as fii vrut sa pot ajuta prin intermediul lui oameni pe care ii cunosc sau nu, fara sa cer nimic in schimb (desi sunt convinsa ca schimbul se face in sensul ca binele se va intoarce…). Tu poti sa scrii si sa sprijini cauze care nu mai sunt pierdute tocmai prin indemnul de a ne implica noi, restul, cat mai multi, in a fii macar cu gandul langa un om care are nevoie de ajutor acum…poate maine va fii unul din noi in locul lui!A tunci hai sa facem ceva!!! In fiecare zi, iar a doua zi sa uitam si sa o luam de la capat:” nu am mai facut o fapta buna de mult!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s