Mos Craciun e fiecare dintre noi!


Desi se apropie cu pasi repezi primul Mos al acestui an, ma gandesc deja la al doilea, la cel pe care il asteptam cu totii…tineri si batrani ne bucuram intotdeauna de ce primim, dar exista o bucurie si mai mare cand daruim si cand vedem bucuria pe chipul celor ce primesc. Sunt multi cei care nu primesc niciodata nimic si pentru care Craciunul nu inseamna decat un alt motiv de intristare. De multe ori in trecut mi-am spus ca pot face, macar de Craciun, niste lucruri pentru alti oameni si apoi am realizat ca singur este extrem de greu si gesturile mele au fost individuale si izolate. Anul asta nu vreau sa mai incerc singur..si pentru ca exista blogul asta si nu vreau sa fie doar o modalitate de a fi injurat..o sa il folosesc si pentru altii.

 In prima faza ma adresez colegilor mei de birou, cei care ma cunosc si stiu ca incerc ca ma tin de cuvant si cu care am discutat in prealabil initiativele ce urmeaza luna asta. Voi, dragi colegi, vreau sa vedeti niste poze:

Ei sunt niste copii normali, de la o scoala normala (Scoala nr. 5 din Pucioasa) dintr-o tara mai putin normala decat ar trebui sa fie.

Ei nu stiu ca se pot bucura de gesturile noastre marunte..cum ar fi sa le cumparam o imprimanta si poate ceva rechizite…O imprimanta..poate unora o va starneasca rasul..ei da ..pentru copii astia nu exista asa ceva , cum initial nu au existat nici manuale , dar se pare ca problema asta s-a rezolvat…

De asemenea cu voi am discutat si despre colecta de jucarii si o sa o facem si pe asta dar vom lua lucrurile pe rand…asa ca daca simtiti ca putem face ceva, hai sa si facem .

Pentru ceilalalti ce citesc aici si, la fel, simt ca putem impreuna, astept un comment si stabilim detaliile.

Va doresc de pe acum tuturor liniste, caldura si bucurie.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Tu chiar ai un suflet frumos! Şi mi se pare că şi o rămăşiţă mai mare sau mai mică (asta numai tu poţi şti!) de inocenţă…

  2. ” Moise nu a vazut pamantul fagaduit spre care isi conducea poporul.[…]Regretam adesea ca nu vedem roadele muncii noastre,dar sa nu vedem,sa infaptuim fara asteptarea rasplatii e conditia indispensabila si esntiala a oricarei fapte cu adevarat bune.”
    LEV TOLSTOI

  3. Despre Dumnezeu si om din jurnalul ultimilor ani…daca El exista..il lasam pe El sa judece faptele (daca sunt bune sau rele)

  4. Puţine-n astă lume se pot compara cu bucuria oglindită-n chip de copil! Ei bine, azi…14 chipuri au arătat încântare! În pungile primite au găsit daruri de la…mai mulţi Moşi Crăciuni(pe lângă părinţii lor, au contribuit şi alţi trei oameni). Astfel, s-au adunat mărunte, dar multe şi frumoase, câte un pic din fiecare: şi dulce, şi jucărie, şi carte, şi rechizite, şi decoraţiuni, şi… Eeee, nu pun lista-ntreagă!:P
    După ce toate cele au fost descoperite şi admirate, au venit şi „surprizele”(ieri au aflat copiii că vor avea parte de o surpriză pentru toată clasa şi de câte una pentru fiecare dintre ei). Abia s-au obişnuit cu prezenţa computerului în sală(şi-a cumpărat mama unul şi mi l-a donat pe cel vechi), că acum…hehe, avem şi multifuncţional color(s-o mai odihni al meu, sărmanul, că tot mă ruga să-i îngădui şi lui să intre-n concediu fără plată:D)! După ce „am dat din cozi”, cu ochii la imprimantă, copiii au primit şi câte un stilou frumos, de foarte bună calitate(sâc, c-avem şi o punguţă plină cu rezerve!). Iar pentru că Bogdan(„spiriduşul” celor de la Unicredit-acei Oameni care au făcut Darul)este fan Michael Jackson şi a aflat că există-n clasă o fetiţă(Ştefania) care a fost atinsă de magia celui prea devreme dus dintre noi, am mai avut un „câştigător”. Astfel, fetiţa despre care am tocmai făcut vorbire a primit două CD-uri imprimate cu muzica lui Michael şi o cărticică despre viaţa lui.
    Nu, nu-s multe cele ce se pot compara cu bucuria oglindită-n chip de copil! Noi nu putem decât să vă mulţumim. Dacă răul se propagă cu viteză şi putere de tsunami, poate că şi Binele va reuşi să se întindă, uşor-uşor, de la om la om. V-am trimis o felicitare. Scrisul din ea este al Ştefaniei. Urma de cerneală este lăsată de noul ei stilou.:) Am făcut şi poze. Vor ajunge la voi, prin Bogdan. Şi…rucsacul pe care imprimanta l-a adus cu ea pe post de obiect-cadou va ajunge, plin cu daruri, la o familie nevoiaşă din cartierul în care este şcoala noastră(care va fi închisă, la sfârşitul acestui an şcolar). De vreo două săptămâni, am strâns bănuţi(din mărunţişul de buzunar, din vânzare de felicitări, din „donaţii” de la mămici şi de la cadre didactice+rude de-ale lor). Vom cumpăra daruri pentru 2-3 familii. Ne vom întâlni la şcoală în apropierea Ajunului Crăciunului. Vom merge la familii, le vom colinda şi le vom dărui ceea ce vom fi târguit. N-om reuşi noi să punem de-un tsunami, dar de o undă apărută pe oglindă de lac…poate om reuşi. Zic că şi astfel vom putea să vă mulţumim pentru gestul vostru de Oameni.
    Toate cele bune,
    Cristina Teodoroiu(„vorbind”, din postura de învăţătoare, în numele celor 14 copii din clasa a IV-a, Şcoala Nr.5, Pucioasa, cei care au avut astăzi cel mai bogat-din toate punctele de vedere-Crăciun din viaţa lor de şcolari)
    PS: NU suntem foarte săraci, dar suntem-în majoritate, nu în totalitate-copii lipsiţi de grija şi de tihna pe care ar trebui să le presupună copilăria. Şcoala noastră e un fel de Cenuşăreasa şcolilor din oraş. Vina…e una colectivă. Sunt mulţi factori implicaţi şi poate că nu a reuşit niciunul dintre ei să facă tot ceea ce era omeneşte posibil pentru această şcoală.
    GATA!!! AM SCRIS CUMPLIT DE MULT ŞI NU VREAU SĂ PLICTISESC! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s