Podul lui Traian


Nu, nu e vorba de Traian Basescu, desi zilele astea numai despre el se vorbeste peste tot…astazi nu cititi nimic aici despre PSD, PNL, PDL sau alte precurtari fara nici un fel de semnificatie.

Demult, pe cand stramosii nostri dacii se opuneau cu indarjire asalturilor tot mai puternice ale legiunilor romane, pe vremea imparatului Traian – „Optimus princeps” – si a regelui Decebal, pe malul Dunarii, la marginea campiei Severinului, exista cetatea Drobeta (Drobeta Turnu – Severin de azi), ce va deveni o raspantie a marilor cai comerciale dintre sud si nord, dintre Imperiul Roman si teritoriile de pe malul stang al Dunarii. In rastimpul dintre cele doua razboaie cu dacii – 101-102 si 105-106 – perioada in care Decebal fusese silit sa accepte o pace impusa de Traian – romanii se grabesc sa asigure o comunicatie directa cu Dacia, in vederea supunerii ei definitive si transportarii cu usurinta a resurselor spre Roma.

Un obstacol in calea realizarii planului lor il constituia Dunarea. Pentru a invinge aceasta dificultate, imparatul Traian se adreseaza celui mai de seama arhitect al vremii – Apolodor din Damasc. Nu intamplator se alege locul viitorului pod la Drobeta. Punct de o deosebita importanta economica si strategica, Drobeta mai oferea un avantaj: adancimea si largimea relativ mica a Dunarii in acest loc.

Apolodor construieste podul intre anii 103-105. Din izvoare antice ne parvin detalii despre forma si marimea podului (lung de cca. 1135 m, lat de cca. 15 m, inalt de cca. 19 m, facut din barne de lemn incrucisate, sprijinite de piloni adanc implantati in albia fluviului; pilonii erau construiti din caramida, piatra, mortar si un ciment natural „pozzolana”, provenit din Italia), dar nu se stie nimic, sau aproape nimic, despre metoda de constructie. Numerosi cercetatori presupun ca Apolodor a abatut Dunarea pe un brat mort, ceea ce a dus la scaderea nivelului apei. A urmat apoi turnarea picioarelor in chesoane de lemn – executie tehnica remarcabila in acea vreme. Dupa terminarea podului, paza lui a fost asigurata de Drobeta si Pontes.

In pofida putinelor urme care s-au pastrat din podul lui Apolodor din Damasc, el ramane o importanta realizare a antichitatii, un monument istoric, ce face parte din Patrimoniul cultural naţional, aflat în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, prins pe Lista monumentelor istorice.

 Priviti cum arata un monument din Patrimoniul cultural national, o parte de istorie de acum 1900 de ani…

 

 

 

 

 

 

Sa fim mandrii ca suntem romani ,nu?

Anunțuri

3 comentarii

  1. De fiecare data cand trec pe acolo ma minunez de cat suntem de ignoranti . Am povestit de o mie de ori despre capul ala de pod pe care oricare tara civilizata l-ar fi transformat intr-un punct de maxima atractie turistica … dincolo de respectul cuvenit inaintasilor .
    Numai bine .

  2. Eu nici macar nu as merge pana la greci ci as trece putin granita pana in Ungaria unde vezi o piatra ajunsa monument istoric doar pentru ca „s-ar spune ca o data ar fi sezut Attila sa se odihneasca pe ea” . Sunt tari sarace in vestigii dar care le exploateaza cu mandrie si respect pe alea putine de care au parte .
    O zi buna .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s