Lasa ca platim noi!


Dragi scarbe din institutii publice cica e criza  si cica ar fi pentru toti, inclusiv pentru voi…daca e asa, atunci se justifica ce scrie Gandul in 31 AUGUST 2009??

„Agenţia Naţională pentru Romi avea în planul de achiziţii 13.000 de pixuri, 2.500 pungi de carton şi alte câteva mii de sisteme de prindere a telefonului mobil. Romsilva a dat 7.000 de euro numai pe mouse-pad-uri, iar Agenţia Naţională de Cadastru avea pe listă, în ultimii doi ani, pixuri şi stilouri de peste 100.000 euro.  Anul acesta şi cel trecut, agenţiile guvernamentale au cumpărat obiecte care nu au nici o legătură directă cu activitatea lor de bază, după cum reiese dintr-un document al Guvernului obţinut de Mediafax. În plus, unele agenţii au oferit sporuri care au dublat salariul angajaţilor, plus prime de vacanţă atât pentru angajaţi, cât şi pentru familiile lor. Documentul guvernamental a fost realizat pentru a justifica de ce agenţiile vor fi reorganizate. Romsilva – pălării de aproape 300.000 euro; Agenţia pentru Romi – o insignă, aproape 200 lei” …continuarea aici

Pe aceeasi tema …Snake..aici si aici

Anunțuri

8 comentarii

  1. E veche treaba. Sa vezi ce a achizitionat fostul sef de la CFR.. acolo furt de miliarde de euro. Asta e jucarie. Nu mai are ce sa ma mai surprinda in RRomania.Daca se intampla asa ceva in China, era impuscat in piata publica, fara proces.

  2. Florin vorbim despre celebrul Nicolaiciuc? Daca da, ai perfecta dreptate, astia sunt mici copii…faine textele tale si cer permisiunea sa te pun in blogroll

    1. (Multam’ si tu esti l amine ) . Asa e, de vestitul Nicolaiciuc era vorba.. Ce sa facem. Oricum pentru noi sumele sunt MARI fie ca e forba de 100.000 E sau de 10.000. Ce am mai putea spune de zeci si sute de milioane..

  3. intrebare: cate pad-uri a cumparat Romsilva ca sa scoata din buzunar 7000 de euro? dupa umila mea stiinta pad-ul e pana in 10 lei, asa ca…:)

    se fura grotesc si inca mai au ce, asta e surprinzator! dar e atata liniste si lipsa de reactie!

    propunere venita de la rocada: „Daca unii nu sunt cum spui(lasi, fricosi etc.) de ce nu o arata? Am propus si altui grup sa-si afiseze pe masini(eventual in interior pe geamul din spate) afise A4 cu JOS DICTATURA SI HARABABURA. Daca s-ar umple orasul (cel putin in Bucuresti) ar fi o forma vizibila de protest si se poate realiza si in lipsa unei organizari, ceea ce ar fi neparat necesar in cazul unor meeting-uri de protest. Eu am. Cum se face ca inca nu vad orasul plin?
    De lene? Este mai lesne sa lasi pe altii sa-si bata joc de tine decat sa ripostezi intrun fel, macar cu ceea ce iti sta la indemana?(vorbeam in general nu ma adresam direct…)
    Ne plangem zilnic ca nu avem stat de drept dar nu ne cunoastem drepturile dar nici nu ni le luam, nu vrem sa ni le castigam. Si nu sunt vorbe mari, solutii se gasesc. Oricum nu sunt acelea de a comenta in doi-trei pe vreun blog pierdut in spatiu(electronic).”

  4. Oameni buni…Treziti-va!
    E usor sa lasi pe altii sa-si bata joc de tine?
    Traim in tara tuturor posibilitatilor….care includ(studiu de caz-Julian stie la ce ma refer):
    Angajat…neplatit de 5 luni…cu taxe neplatite la stat de 8 luni(de catre anagajator)…da in judecata firma…care sunt variantele in cazul judecatii:
    1. plata efectuata de catre anagajator ca sa nu ajunga la proces.(caz fericit)
    2. neplata…ajungere la proces…declarare insolventa…angajat fara bani.(cazuri reale)
    3. urmarire penala….vreo 2-3 ani…si poate…poate o judecata dreapta.( cazuri din ce in ce mai multe nesolutionate…cu autori cunoscuti si lasati in plata lor).

    Nu e placut cand afli ca astea sunt optiunile in tara pentru care te zbati in fiecare zi…vrem a ne castigam drepturile….dar cum?
    Ce drepturi are un sclav?
    @Snake: nu e un Blog pierdut in spatiu my dear…astia suntem noi cei care ne revoltam…asta e modul nostru de a ne creea o viata separata de mizeria care ne inconjoara.
    Hai sa stam putin strambi si sa privim drept viitorul….viitorul nostru nu e aici…stiu ca doare…aproape ca vars o lacrima…dar ne-am nascut aici…ca sa avem un punct de unde sa plecam.
    Oficial eu mi-am pierdut speranta in tara asta…bine nu in tara propriu-zis( nu ai cum sa iti pierzi speranta in munti sau ape, sunt si vor fi mereu aici)…in oameni,in justitie si in dreptate…in legi.
    o zi mai buna ca a mea va doresc la toti.

  5. @ ruxandra, nu eu spuneam despre blogul pierdut in spatiu, cu toate ca nu e departe de adevar … lipseste actiunea

    vezi ca la variantele tale pe caz mai exista una:

    castigi in instanta, hotararea nu se poate executa pt ca refuza angajatorul (fara violenta), inaintezi plangere penala (motive din plin), procurorul da un elegant NUP pe argumentul „a promis angajatorul ca va plati” (fara a preciza vreo data iar motivatia nu se sprijina pe nici un temei legal), confirmare de NUP de prim-procuror, contestatie in instanta, se respinge si aici invocandu-se … netemeinicia contestatie (sic!) , ai drept de recurs in 10 zile de la comunicarea extrasului de pe hotarare dar la dosar nu exista nici o hotarare, faci totusi recurs in orb, urmand a-l motiva dupa ce ajunge la instanta superioara unde, asa cum declara si Lidia Barbulescu aseara la Realitatea TV, „caile de atac reprezinta doar un mod de verificare a hotararilor date de instantele inferioare” nicidecum un recurs efectiv asa cum e prevazut in art.13 CEDO si cum e vazut in lumina Curtii Europene!!!! multa bafta, dara! cunoastem bine ce si cum!

  6. O sa fiu lasa si pesimista, dar din pacate nu prea vad semne bune in urmatorii ani in Romania. Toti cei care ajung intr-o pozitie de decizie in institutii fura cat mai mult pe principiul „dupa mine, potopul”. Daca nu fura si sunt bine intentionati sunt eliminati din sistem pentru ca stau in calea altora.
    Spun din pacate din nou, dar eu nu imi vad viitorul aici. Si cu atat mai putin pe al copiilor mei. Asa cum spunea Adrian Stanciu pe blogul lui (un om extraordinar pe care il admir foarte mult si care a ales recent sa isi traiasca viata in alta parte), nu vreau ca atunci cand voi avea copii sa fiu pus in fata dilemei: „e bine să-mi cresc copiii în principii umaniste sau trebuie să ii înrăiesc ca să facă față lumii în care vor trăi.” E o situatie pe care vreau sa o evit si nu cred ca aici va fi posibil in urmatorii 5-10 ani. Cat mai raman pe aici o sa traiesc ca si pana acum, cu respect fata de cel de langa mine si sanctionand acolo unde pot comportamentul incorect. Din pacate asta e o picatura de vin intr-un butoi cu apa de canal…

  7. helou iulian,
    nu stiu in ce masura mai are rost sa mentionam, sa amintim sau sa reluam dezvaluirile/marturiile despre nesfarsitele furturi… fara numar….
    Ma mir sa constat ca si noua generatie, netraita foarte mult(sau deloc) sub dictatura are acelasi comportament, acelasi sentiment de neputinta. Acest sentiment, chiar daca justitificat si determinat de situatia actuala ar trebui sa fie un sentiment nu o practica. Nu-mi vin in minte tari denumite democratice in care populatia sau grupuri de cetateni(organizati in diferite moduri) sa nu riposteze in niciun fel asa precum facem noi. Acum citeam comentariile la articolul tau si din nou observam ca tuturor le este mai la indemana sa se planga si sa „vorbeasca” decat sa faca.
    M-am saturat de intrebarea „ce sa faca?” sau „ce sa fac?”. Nimic daca nu suntem uniti.
    Iti dau un exemplu dintro alta tara europeana. Comitetul de parinti al unei clase(dintro scoala)nu este de forma ca la noi, isi cunosc drepturile si mai ales SI LE EXERCITA. Ajung pana intracolo incat sa sesizeze cei responsabili deoarece merele care erau servite(in regim catering)la gustare nu erau calitatea I asa cum era prevazut in meniu si contract si aveau dreptul(si chiar o faceau) sa inspecteze, sa intre cand vor la cantina(firma de catering privata care castiga contractele tot prin licitatie)pentru a verifica conditiile igienice, ingredientele, modul de depozitare etc.
    Gandeste-te la noi! Toti vorbitide schimbari astronomice si fundamentale de mentalitati, de politici, de guverne etc. cand noi nu suntem in stare sa actionam sau sa ne exercitam sau cerem drepturile in cele mai neinsemnate cazuri.
    Iti dau alt exemplu. Toti spun de altii si ca ei sunt altfel. Hai sa vedem. daca un coleg de birou este nedreptatit, are probeleme sau este dat afara pe nedrept. in mod nnormal ar trebui sa se descurce singur, apeland la autoritatile competente, in functie de caz. Dar, asa cum stim, exista coruptie, incompetenta si nimic nu functioneaza. Ar sari cineva in ajutorul lui, s-ar coaliza si altii cu el pentru a-l sprijini inpotriva nedreptatilor sau ilegalitatilor? Nu. De ce? De frica, de frica pentru propriul post sau indiferenta etc. pentru ca nimeni nu se gandeste sau nu priveste cazul din perspectiva sociala, in sensul ca astazi este colegul dar maine ai putea fi chiar tu, deoarece, in mod evident, intrun cadru de coruptie si nerespectare a reglementarilor si drepturilor cui i se inampla, ca si cand sunt elemente aleatorii, deci nu poti conta ca tu poti sta linistit.
    Nu m-am ocupat de „promovare” dar tu observi ca inca nu am raspunsuri la initiativa mea(a doua)? Eu oricum o voi trimite cui trebuie insa o fac mai mult pentru a dovedi celorlalti ca nu avem curaj, ca de fapt nu vrem sa facem nimic.De ce i-ar fi cuiva frica intro democratie? Atunci hai sa recunoastem ca nu suntem liberi, deoarece libertate nu inseamna doar sa ai dreptul sa te zgaiesti la fata goala de la pagina 5.
    Toti se plang dar vad ca nimeni nu solicita informatii si sprijin pe probleme punctuale, nimeni nu intreaba la nivel practic ce poate sa faca si de ce mijloace sau proceduri dispune, in schimb toti se plang ca nu pot face nimic. De unde stiu ca nu pot face daca nici nu incearca sa faca?
    Unii stau mai bine, altii mai putin bine, unii au mai mult impt, altii mai putin, vreau sa spun ca fiecare poate gasi motive si motivatii, dar toti? Ai observat protestul lui Florin Chilian in cazul Ritzi? Ai observat reactia oamenilor? Se opreau, zambeau si treceau mai departe. Nu ar fi fost normal (sau cazul) ca lumea sa se stranga, sa profite de curajul si initiativa altuia pentru a intari randurile protestantilor, pentru a-si exprima nemultumirea? Toti au stat sa se uite, pe viu sau la televizor. Ce s-ar fi dorit, sa ne agate Chilian de maneca pe strada sau sa trimita mail-uri sa ne adunam? El si-a facut treaba, si-a exprimat protestul. Dar noi, ceilalti? Am comentat de pe margine, practic in tacere.
    Acum intelegi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s